Hypocrate spunea acum mai bine de 2.000 de ani că "alimentul să vă fie medicament, iar medicamentul să vă fie aliment", dar elaborarea unor produse cu beneficii pentru sănătate este de dată relativ recentă.
Nomenclatorul produselor denumite generic alimente funcţionale, definite astfel de Goldberg în 1994, realizat de Blum în 1996, cuprinde două categorii: alimente funcţionale destinate prevenirii unor boli şi alimente funcţionale destinate tratamentului terapeutic. Comisia Europeană a Ştiinţei Alimentelor Funcţionale precizează că un aliment poate fi apreciat ca funcţional dacă este demonstrat în mod satisfăcător că are una sau mai multe beneficii pentru organism, pe lângă efectele nutriţionale corespunzătoare. Spre surprinderea multora, alimentele funcţionale trebuie să-şi păstreze "forma" de aliment, nu să aibă formă de pilule, capsule, siropuri etc., dar mai ales să-şi justifice efectele în cantităţile în care se consumă în mod normal în dietă.
Specialiştii au identificat câteva funcţii majore ale alimentelor funcţionale: apărarea organismului prin reducerea alergiilor şi activarea sistemului imunitar, prevenirea îmbolnăvirilor prin prevenirea hipertensiunii arteriale, a diabetului, a dezechilibrelor metabolice congenitale, precum şi antitumorale, controlul unor funcţii ale organismului precum funcţionarea sistemului nervos, apetitul şi absorbţia nutrienţilor, reducerea duratei de convalescenţă şi, nu în ultimul rând, reducerea efectelor îmbătrânirii. Producerea alimentelor funcţionale a reprezentat o provocare pentru tehnologi, nutriţionişti, biochimişti, microbiologi.
Hypocrate spunea acum mai bine de 2.000 de ani că "alimentul să vă fie medicament, iar medicamentul să vă fie aliment", dar elaborarea unor produse cu beneficii pentru sănătate este de dată relativ recentă.
Nomenclatorul produselor denumite generic
