Hrănirea urşilor nu este un obicei nou, practicându-se iarnă de iarnă, de zeci de ani. Vânătorii au stabilit locuri speciale unde lasă mâncarea, astfel ca urşii să mănânce direct din pădure. Iniţial, scopul acestor activităţi era ca animalele să nu moară de foame pe timpul sezonului rece. Mai nou, însă, vânătorii le oferă mâncare, pentru ca omnivorele să nu mai coboare în oraş în căutarea hranei, împiedicându-se totodată domesticirea lor prin intrarea în contact cu oamenii. „Avem opt locuri de nădire numai în Răcădău. În fiecare zi aducem aici 40-50 de kilograme de mâncare, dintre care în mare parte furaje FK8” , a declarat Petre Noaghea, şeful Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Braşov.
Pentru un urs banal, furajele ar fi fost mai mult decât suficiente pentru a compensa lipsa de hrană din peisajul hibernal. Dar pentru nişte urşi cosmopoliţi cum sunt cei din Braşov, nădirea trebuie să se ridice măcar la înălţimea tomberonului. Aşa că vânătorii nu au mai stat pe gânduri şi le-au diversificat meniul omnivorelor cu dulciuri şi produse de patiserie şi de brutărie. „Le mai dăm resturi alimentare, ciocolată, napolitane, bomboane, dulciuri, pâine. Chiar şi cozonac, atunci când mai rămâne de la sărbători. Resturile provin de la supermarketuri sau de la fabricile de pâine şi dulciuri”, a subliniat Petre Noaghea.
Hrănirea urşilor se face, în general, de către aceiaşi vânători, pentru că ursul se învaţă cu mirosul lor. În momentul în care o persoană străină se apropie de locul de nădire, mirosul specific al acesteia persistă timp de două zile, timp în care urşii nu se apropie.
Hrănirea urşilor nu este un obicei nou, practicându-se iarnă de iarnă, de zeci de ani. Vânătorii au stabilit locuri speciale unde lasă mâncarea, astfel ca urşii să mănânce direct din pădure. Iniţial, sco