Românii îi ştiu doar două cărţi: „Timp de neuitat” şi „Sfântul din Montparnasse”. S-a născut în 1881 la Odorhei, în familia înstărită a unui notar. La 17 ani a venit la Bucureşti pentru a studia filosofia şi pictura. La Şcoala de Belle Arte a fost coleg cu Constantin Brâncuşi. În 1901 se hotărăşte însă să emigreze în America. Va continua, la New York, studiile de pictură la National Academy of Design şi va lucra ca translator şi autor de ilustaţii pentru reviste. În 1926, se stabileşte la Paris, unde va locui un număr bun de ani.
Îl reîntâlneşte pe Brâncuşi, îi cunoaşte pe Georges Braque, René Magritte şi André Lothe, în mediul artelor plastice, devine prieten, în lumea literară, cu James Joyce, Ezra Pound, Gertrude Stein.
De altfel, la începutul anilor 30, nemulţumit de faptul că, spre deosebire de el, soţia sa, Anna Frankeul este recunoscută de critica de artă de la Paris, renunţă definitiv la pictură, dedicându-se literaturii. Prima povestire, „Kaleidoscop”, îi apăruse deja în 1928.
Erau în ea amintirile copilăriei transilvane, amintiri care vor traversa întreaga lui creaţie, până la „Timp de neuitat”, apărut în 1949. La Paris, publică şi o antologie a scriitorilor americani exilaţi în Europa, „Americans Abroad”, dintre care îi amintim pe Jon Dos Passos, E.E.Cummings, Ernst Hemingway, Henry Miller, Ezra Pound, Gertrude Stein.
Nu neapărat şocantă, prin comparaţie cu romanele lui Miller, de exemplu, prima lui carte, „Storm” („Viscol”), despre viaţa ţăranilor români, din care nu lipsesc şi secvenţe erotice, este atacată de critica oficială, ceea ce îi creează o publicitate graţie căreia va fi pus alături de James Joyce, iar volumul va avea numeroase ediţii.
Deşi scrie un eseu despre Suprarealism, iar „Sfântul din Montparnasse”, carte apărută postum, în 1965, este un fel de biografie romanţată a lu
