Acum, cand majoritatea dintre noi ne confruntam cu efectele recesiunii, reactiile noastre variaza de la negare la disperare. Multi oameni refuza sa accepte realitatea, considerand ca aceasta criza economica este doar o manipulare mediatica. La cealalta extrema se situeaza asa-zisii prezicatori, cum ar fi Casandrele care fac tot felul de predictii apocaliptice pe timpuri de criza, cum ar prabusirea civilizatiei Europei occidentale, sau, in cazul lui Martin Amis, un razboi civil intre generatii.
Problema este ca nesiguranta psihologica generata si intretinuta de regresul economic afecteaza in mod direct calitatea vietii. Unii invoca fortele oculte ca si cauze, altii apeleaza la teoria conspiratiei, in vreme ce majoritatea inclina sa creada ca criza se va termina in curand, afisand un optimism de "supravietuire". Insa, tendinta unanima este credinta ca cei imbogatiti pe nedrept trebuie sa "cada" primii, primind astfel o pedeapsa binemeritata.
In realitate, nimeni nu poate anticipa cu exactitate cat va dura criza, cum se va derula si ce efecte va avea la final. Optimismul insa poate ajuta foarte mult in mentinerea unei atitudini potrivite in momente de criza. De regula, cand se simt amenintati, oamenii adopta (chiar si in cazul unei situatii de criza financiara) trei tipuri distincte de raspunsuri in fata pericolului: intepenire, lupta si fuga. Dintre toate trei, "intepenirea" este cea mai comuna forma de reactie, oamenii adoptand atitudinea "om trai si-om vedea".
Dar, dupa cum atrage atentia dr Peter Collett, psiholog si profesor la Oxford University, alegand varianta pasivitatii, oamenii devin si mai anxiosi si ingrijorati in privinta situatiei familiei, a locului de munca si a perspectivelor de viitor. De asemenea, ei pot expoerimenta ceea ce specialistii definesc drept "derealizare" – trairea senzatiei ca lumea este ireala, ca totul
