Daca nu se va schimba ceva din interiorul presei, vom fi in curind copii mai mult sau mai putin reusite ale lui Bahmu sau Gigi B. De exemplu. Cei mai norocosi ar putea semana cu Prigoana sau cu Elena Basescu. Acum mai bine de o suta de ani, un magnat al presei ("mogul", am spune in zilele noastre), Joseph Pulitzer, evreu originar din Europa Centrala, a creat in Statele Unite una dintre primele averi generate exclusiv din ziaristica. Bunastarea domnului Pulitzer s-a bazat pe campanii murdare de presa si stiri de senzatie (multe dintre acestea inventate). Catre sfirsitul vietii, acest erou fondator al jurnalismului bulevardier a inceput sa dezvolte scrupule: a finantat doua facultati de jurnalism americane - preocupat fiind de soarta si calitatea tinerei generatii de ziaristi - si a instituit un premiu de milioane de dolari, administrat de Universitatea Columbia, menit sa recompenseze jurnalismul de marca de pe mapamond. Pe peretii uneia dintre scolile de jurnalism sustinute financiar de domnul Pulitzer a fost intiparita o maxima de-a sa: "O presa cinica, avara, demagogica si corupta va genera in timp o societate care va fi la fel de josnica precum presa insasi". Domnul Pulitzer stia despre ce vorbeste. "Pacatele" sale jurnalistice, numeroase de altfel, sint astazi uitate; in schimb, numele sau este legat in zilele noastre de excelenta in jurnalism. Un domeniu in care, cred comentatorii, presiunea (timpului, a publicului, dar si a patronatului) este enorma, iar realizarile de exceptie sint din ce in mai putin permise. Inca exista editori de presa care nu accepta ca patronatul sa intervina in treburile editoriale - iar cititorilor sa li se livreze material de mina a doua. Inca exista jurnalisti care nu se adapteaza la vremurile noi, considerind ca presa reprezinta un mediu de iluminare, a carei misiune e reprezentata de comunicarea catre opinia publica a unor informatii