Directorul de cămin studenţesc se comporta asemenea unui kappo într-un lagăr de concentrare. Tăia şi spânzura, te verifica dacă eşti la ore, nu aveai voie să ai nimic compromiţător în cameră iar dacă te prindea cu iubita sau cu reşoul în priză în cameră, erai exmatriculat.
Să obţii un loc la cămin în 1989 nu era greu, însă ceea ce urma se transforma în coşmar. Orice pas, orice ieşire ori intrare îţi era supravegheată şi, după câte se spunea pe atunci, directorul căminului avea o condicuţă în care nota orice gest puţin mai "altfel".
Căminele de fete aveau mai abitir un regim special, pentru ca nu cumva vreun băiat să pătrundă. La ora 20:00 erau ferecate cu cheia şi dacă întârziai pe afară trebuia să-i dai portarului măcar 5 lei bacşiş să mai intri, fără să ai însă siguranţa că nu vei fi apoi raportată mai sus.
Vizitatorii erau ţinuţi jos, "la poartă", studenta de serviciu în timpul zilei făcând non-stop naveta între etaje pentru a le chema pe cele căutate de rude, colegi sau prieteni. Însă toate acestea ar fi putut fi trecute cu vederea dacă n-ar fi existat zbirii: directorul căminului şi administratorul, care-ţi intrau în cameră la orice oră din zi şi din noapte, fie că erai prezentă, fie că nu, pentru a-ţi căuta prin lucruri.
Anca Apostoae (39 de ani) era studentă la Facultatea de Mecanică a Politehnicii din Iaşi. "Îmi amintesc doar prenumele directorului din căminul meu, T18 – Steluţa. Era profesoară la Facultatea de textile şi, deşi n-avea nici o legătură cu facultatea la care învăţam eu, făcea zile amare tuturor.
Ferească Dumnezeu să te fi găsit în cameră în timpul zilei, atunci când ar fi trebuit să fii la cursuri, pentru că îţi cerea orarul să verifice! Au existat cazuri în care chiar a plesnit fete ce au îndrăznit să-şi justifice într-un fel sau altul prezenţa în cămin. Mai mult, îţi u
