Titi era vesel si istet. Extrem de comunicativ si iubit. Toata lumea era pentru baietelul de 4 ani "pretena" lui, numai ca lumea s-a dovedit ca nu i-i e prietena. La 20 octombrie 1973, Titi a disparut fara urma, pe traseul de 200 de metri de la gradinita spre casa. Nimeni nu l-a mai vazut de-atunci. Dupa 36 de ani de la disparitie, familia spera ca baiatul, daca este in viata, sa fi pastrat amintirile cu ei si sa le dea un semn. Astazi, Titi ar avea 40 de ani. Nici după 36 de ani familia Cristescu din Bucureşti nu poate uita acea zi caldă de octombrie. Şi acum mai au lacrimi de vărsat la amintirea copilului mijlociu, care le-a luat o parte din suflet când a dispărut fără urmă. Pentru că sunt siguri că undeva, în lumea acesta mare, Ţiţi trăieşte, au contactat un specialist şi i-au făcut băiatului portretul-robot îmbătrânit.
SÂMBĂTA NEAGRĂ
În familia Cristescu, unde tatăl lucra într-o fabrică de ciorapi şi soţia era croitoreasă, cei trei copii aduceau bucuria în fiecare zi. Doru, băiatul cel mare, Laurenţiu sau Ţiţi, cu 9 ani mai mic, şi mezina, Eugenia sau Gina, cu doi ani mai mică decât Ţiţi.
Ştefan Cristescu, capul familiei, plânge de fiecare dată când trebuie să povestească ziua în care i-a dispărut băiatul. "Era într-o sâmbătă neobişnuit de caldă pentru octombrie. Se lucra sâmbăta şi copiii erau duşi la «săptămânal». Eu nu obişnuiam să iau copiii de la grădiniţă, dar în ziua aceea am zis să-i fac o surpriză soţiei. Era zi de meci, juca Universitatea Craiova cu Dinamo şi am zis că, după ce duc copiii acasă, merg la naşu' să văd meciul. M-am dus să-i iau de la grădiniţă pe Gina şi pe Ţiţi, care avea 4 ani şi 9 luni. Pe drumul spre casă m-am întâlnit cu soţia. I-am predat copiii şi am zis că o iau înainte, spre casa naşului. Pe drum, fetiţa cea mică i-a zis maică-sii că vrea nişte mere. Au trecut pe lângă o gheretă cu legume şi fructe
