- Comentariu - nr. 277 / 19 Martie, 2009 Din pacate, nici dupa 19 ani de la Revolutie nu reusim sa scapam de "fantoma comunismului". Ne ferim de ea ca "dracul de tamaie". Ca nu cumva discursurile politicienilor sa fie interpretate de adversari (de regula, politicieni de doi bani, care, peste noapte, detin terenuri agricole de zeci si sute de hectare!) sau alegatori ca o apologie a sistemului multilateral dezvoltat. Ne-a surprins, intr-una din zile, declaratiile unui fost inalt demnitar, facute la un post de televiziune, care sunau cam asa: "Noi suntem adeptii formelor cooperatiste (colectiviste), dar asa cum se intampla peste tor in Europa, unde sunt ferme performante, oamenii se asociaza pentru ca anumite elemente de logistica sa le poata folosi in comun". Or, aceste nuantari _ facute si de alti politicieni _ sunt inutile, cand e vorba de soarta celui mai important sector economic, mai ales acum in conditiile crizei economice si alimentare din UE si din lume. Asadar, "noi nu suntem adeptii fermelor cooperatiste" _ spunea respectivul fost inalt demnitar. Dar, atunci, adeptii carei forme de organizare suntem? A pamantului nelucrat (lasat in paragina), a taranilor lasati de izbeliste si, pe cale de consecinta, a transformarii Romaniei din fost "granar al Europei", in importator net de produse alimentare?! In realitate, cu astfel de eschive _ numai pentru a nu ne mai "asocia" cu fostele CAP-uri (care, oricum, produceau ceva pentru tara!), s-a reusit(!) performanta prabusirii agriculturii romanesti, in conditiile in care aceasta _ potrivit rapoartelor Bancii Mondiale _ are potential de a asigura necesarul unei piete de 80 milioane de consumatori. Primul pas spre dezastru a fost facut prin aplicarea neadecvata a Legii 18 din 1991, cand toate fostele cooperative agricole de productie au fost atomizate. Legea in sine a fost excelenta, restabilind dreptul la proprie