Poporul vrea schimbare si de aceea va vota candidatul PSD la prezidentiale, este declaratia avantata pe care Mircea Geoana o face de cate ori are ocazia.
Partial, are mare dreptate: poporul vrea schimbare, numai ca asa cum arata lucrurile acum, aparenta schimbare nu vine de la el, ci, paradoxal, tocmai de la Traian Basescu.
Disputa in jurul acordului cu FMI a fost o mostra pentru repozitionarea celor doi principali competitiori. Asadar, ce joc electoral s-a derulat sub ochii poporului tot mai speriat si afectat de criza?
Pe de-o parte, am avut un Mircea Geoana agresiv, in permanenta ofensiva in numele electoratului de stanga. A acuzat lipsa de comunicare din coalitie, lipsa de informare a PSD, lipsa strategiei anticriza a guvernului din care PSD face insa parte, ineficienta ministrilor PD-L, implicarea nepermisa a lui Traian Basescu in negocierile cu FMI.
Un discurs tipic de lider de opozitie aflat totusi la putere, cam cum era Traian Basescu in raport cu guvernul Tariceanu, va amintiti? Prin acest exercitiu pur electoral, Mircea Geoana nu a facut decat sa intre perfect in rolul liderului care ataca din interior, care in loc sa fie constructiv creeaza galceava intre parteneri, adica axact acuzatiile aduse lui Traian Basescu in ultimii 3 ani.
Acest model a fost grav uzat si are sanse minime sa mai prinda acum, cand sub spectrul crizei, oamenii nu vor instabilitate si scandal, ci au nevoie ca de aer de stabilitate si incredere. Au nevoie de o conducere ferma si calma. Cu instinctul lui politic teribil, presedintele a inteles exact acest lucru si s-a pozitionat perfect in conturul dorit de popor, tot un exercitiu electoral, desigur.
Avem asadar, de partea cealalta, imaginea unui Traian Basescu stapanit, calculat si, cu o singura exceptie, foarte conciliant. Nu a raspuns decat o data atacurilor susti
