Abia parafata mezalianta dintre PSD si PDL, ca iata, cele doua formatiuni nascute istoric prin sciziparitate din trupul revolutionar al FSN se ciorovaiesc pentru postul de comisar european la care Romania are dreptul ca toate cele 27 de state din UE. La prima vedere, motivele par a fi ideologice. La urma-urmei, PSD este o formatiune politica de stanga, in vreme ce PDL se doreste conservator si centrist, ca doar e membru in acel conglomerat pestrit, care e PPE, Partidul Popular European, alaturi de crestin-democratii din toata Europa si de bizarerii politice, cum e partidul lui Berlusconi sau FIDESZ-ul maghiar (ce elemente crestine au ultimele doua nu stie nimeni sa explice). O disputa ideologica asadar, pentru a sti daca Romania va avea la Bruxelles un comisar mai degraba socialist sau mai degraba crestin-centrist. Sau, ma rog, asa pare de ochii lumii.
In realitate, postul de comisar european nu inseamna numai putere si responsabilitate in domeniul portofoliului care ii e acordat. (Comisarii, precum ministrii unui guvern national, primesc fiecare cate un portofoliu: industrie, agricultura, relatii externe etc.) Politicienii se mai bat pentru aceasta functie si pentru ca postul de comisar este extraordinar de banos. El vine cu un salariu de 20.000 de euro pe luna, fara a mai socoti toate celelalte avantaje prin care un comisar poate pune deoparte inca atata in fiecare luna. Ideea de a strange in banca o jumatate de milion de euro anual in mod cat se poate de legal e desigur suficienta pentru a crea rivalitate, invidie si ranchiuna in interiorul fiecarui partid. Pe deasupra, omul sau femeia care ocupa acel post nu mai are de dat socoteala nimanui acasa, nici in fata guvernului, nici in fata partidului care i-a negociat acel post. Este o functie politica de vis!
Comisarii europeni nu isi "reprezinta tara", cum a spus-o un nefericit candida
