Scriitoarea franceză Christine Angot a fost săptămîna trecută la Bucureşti, pentru a-şi lansa romanul Rendez-vous (Editura Leda, 2009; la aceeaşi editură a apărut şi Incest, în 2008, ambele traduse de Marieva Ionescu). Am profitat de ocazie pentru a sta de vorbă cu o autoficţionară provocatoare, un nume de nedepăşit al genului. Ultima dumneavoastră carte, Le Marché des amants (Seuil, 2008), a făcut multă vîlvă atît în rîndul publicului, cît şi în acela al criticilor. Ca de obicei, aş spune. Cum interpretaţi genul acesta de reacţii? Mizaţi pe aşa ceva, sînteţi deja obişnuită cu reacţiile scandalizate sau ele nu vă interesează? Anul acesta a fost mai rău ca de obicei. Scandalul e, într-adevăr, o problemă şi el împiedică lectura cărţii. E un bruiaj, o dificultate, o reală problemă. Sper ca, încetul cu încetul, editorii mei să găsească o soluţie în această privinţă. Însă publicul meu nu se lasă intimidat de scandal, tocmai pentru că e obişnuit cu stilul cărţilor mele. Mi-ar lua foarte mult timp să vă explic de ce se repetă reacţiile acestea, încep să înţeleg de ce se produc, însă resorturile lor sînt foarte profunde şi complexe. E aproape o problemă de societate. Dacă vă uitaţi la felul în care sînt receptate operele literare de-a lungul timpului... Istoria literară e plină de exemple de reacţii scandalizate ori de procese de moralitate la apariţia unor cărţi. Tocmai. Şi, în fond, nu e vina cărţii, ci e vorba de o problemă de mentalitate, de o problemă a societăţii la un moment dat. Ce aş putea să vă spun? În ceea ce fac e ceva complicat, ceva ce oamenii nu vor să vadă. Dacă vrem să rămînem la un răspuns simplu: ceea ce spun eu în cărţile mele sînt lucruri pe care oamenii nu ar dori să le vadă. E un scandal enervant. Reîntîlneşti, de fiecare dată, aceeaşi scriitură în cărţile dvs. În opinia dvs., ce se schimbă de la o carte la alta? Care este declanşatorul unei no