Se împlinesc 20 de ani de când, după ce strânsese cureaua românilor de le lipise burta de şira spinării, Ceauşescu anunţa triumfător că a achitat datoria de vreo 20 de miliarde de dolari la FMI. Privaţiunile au continuat însă demenţial până în decembrie ’89, când totuşi “mămăliga a explodat”. În martie 2009, România e iarăşi pe muchie de cuţit. Guverne succesive s-au tot mândrit cu creşteri econ Se împlinesc 20 de ani de când, după ce strânsese cureaua românilor de le lipise burta de şira spinării, Ceauşescu anunţa triumfător că a achitat datoria de vreo 20 de miliarde de dolari la FMI. Privaţiunile au continuat însă demenţial până în decembrie ’89, când totuşi “mămăliga a explodat”. În martie 2009, România e iarăşi pe muchie de cuţit. Guverne succesive s-au tot mândrit cu creşteri econ
Se împlinesc 20 de ani de când, după ce strânsese cureaua românilor de le lipise burta de şira spinării, Ceauşescu anunţa triumfător că a achitat datoria de vreo 20 de miliarde de dolari la FMI. Privaţiunile au continuat însă demenţial până în decembrie ’89, când totuşi “mămăliga a explodat”. În martie 2009, România e iarăşi pe muchie de cuţit. Guverne succesive s-au tot mândrit cu creşteri economice stoarse din consum şi nu din producţie efectivă. Criza mondială n-a făcut decât să dezumfle această gogoaşă.
Alarmant e că guvernanţii nu ştiu pe ce lume se află. Habar n-au care e starea reală a economiei, care sunt şansele sale de a rezista, care e prognoza de venituri şi cheltuieli bugetare. Firmele, inclusiv cele mari, coloşi ca Oltchim, Azomureş etc., cad ca popicele. 90% din IMM-uri tremură sub spectrul falimentului, mii dintre ele închizându-şi deja porţile. Companii private ca Arcelor Mittal Galaţi (inclusiv combinatele sale de la Hunedoara, Roman şi Iaşi) ameninţă că dau afară tot personalul, dacă statul român nu le susţine financiar. Stat pe care Mittal nu l-a întrebat
