Mircea Mihăieş: "Scriind acum două săptămâni despre măsurile aberante ale ministresei Andronescu, n-am mers până la capăt."

Lecţia ex-rectoriţei de la Politehnică nu e decât în al doilea rând un exemplu de pesedism. Mai presus de orice, e un exemplu de laşitate. Ministra cu priviri timide ştie că trebuie făcut ceva, dar nu îndrăzneşte să ia taurul de coarne. Şi anume, să spună că, de sus până jos, învăţământul românesc a fost cariat de minciună şi impostură. Nu e o pură întâmplare că s-a ajuns la dezastrul din şcolile generale, la dolce farniente-le din liceu şi la stupefianta lipsă de performanţă din universităţi. Ce altă dovadă decât scandalul diplomelor de licenţă mai vrem? Un document gândit în laboratoarele ideologiei sovietice arăta că impunerea sistemului comunist era condiţionată de distrugerea creierului naţiunilor. Eliminarea intelectualilor de marcă din ţările ocupate a reprezentat urgenţa absolută a regimurilor nou-instaurate - la fel de importantă ca exterminarea rivalilor din partidele politice. Odată decerebrate, popoarele au fost lesne priponite de ieslea ideologiei comuniste, obligate să danseze după ritmurile primitive ale propagandiştilor cu patru clase - sau nici măcar atât.

Anii ’90 au însemnat în România intervalul proletarizării învăţământului. Iliescu intuia în dascăli un potenţial pericol pentru puterea discreţionară dobândită prin lovitura de stat. Subfinanţată, lăsată să se ducă de râpă, educaţia a produs rebuturi după rebuturi, cu o frecvenţă şi intensitate fără precedent. În zece ani, în numele „modernizării” şi al „europenizării”, ne-am procopsit cu milioane de tineri al căror nivel de instrucţie universitară nu-l depăşeşte, în multe cazuri, pe cel al unei şcoli generale din trecut - credeţi-mă că ştiu despre ce vorbesc. Sub presiunea irezistibilă a măsurilor administrative dictate de la vârf, această masă a încep