- Diverse - nr. 277 / 19 Martie, 2009 In viata, nimic nu este intamplator... Copil fiind, cand pentru prima data am cules flori de musetel sau soc in cantitati mari, nici prin gand nu-mi trecea ce ma asteapta si cata nevoie o sa am de ele candva. Anii au trecut cu dezinvoltura. Nenumaratele probleme ale vietii mi-au slabit rezistenta, m-au coplesit... O boala naprasnica mi-a batut intr-o dimineata la usa. Groaza de ce avea sa vina m-a innebunit de-a binelea. De operatie nici nu am vrut sa aud, ca si asa nu avea cine umbla cu mine pe la spitale, nici bani nu aveam si nici nu voiam sa ma mutilez in zadar. Fara sa spun ceva cuiva, prabusit moral, ma pregateam pentru moarte. Singurul lucru care ma mai tinea legat de viata era sotia si copiii mei. Eram, poate, singura lor bucurie si, nu doream ca sa ii parasesc. Atunci, l-am descoperit pe Dumnezeu. In rugaminti fierbinti, cu lacrimi, siroaie, ii ceream _ si ii cer si acum! _ sa aiba grija de mine si de ai mei, de oamenii bolnavi ca si mine, sa se indure de suferinta mea. Asa m-am apucat de scris… Apoi, am descoperit tratamentele naturiste si am inceput sa le aplic. Toti m-au crezut pierdut, dar eu am inceput sa sper ca ma voi redresa si voi invinge. Doamne, cata putere are rugaciunea adevarata si cum conteaza un sprijin moral, cat de mic, din partea oamenilor! Intr-o noapte, in vis, cel mai bun prieten al meu, Dumnezeu, mi-a spus de-a dreptul: "Ai probleme, iar eu vreau sa te ajut. Lasa-ma sa te ajut. Lupta cu boala si ai sa invingi. Am nevoie de tine pe lumea asta". Acest lucru m-a impresionat si mobilizat. Postul si rugaciunea nu dau gres. Desi la inceput nimeni nu mai credea ca o sa-mi revin, mi-am regasit calmul necesar ca sa mai pot trai _ indiferent de evolutia bolii _ rugandu-ma si scriind cu asiduitate. Stimate cititorule, altfel se vede viata din umbra mortii. Toti trebuie sa ne amintim ca suntem muritori (dac