19,00 Telejurnal
19,25 Ctitorii ale Epocii de aur. Arc peste munţi
19,45 Direcţii ale dezvoltării cercetării ştiinţifice în lumina hotărîrilor Congresului al XIV-lea al partidului
20,10 Tezaur folcloric
20,40 Puternica mobilizare pentru îndeplinirea planului pe luna decembrie. Raid anchetă la unităţile economice din industria constructoare de maşini
21,00 Democraţia muncitorească revoluţionară în acţiune
21,20 Din lumea capitalului
21,35 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. Versuri patriotice
21,50 Telejurnal
22,00 Închiderea programului
E programul care ar fi trebuit difuzat luni, 25 decembrie 1989, dacă nu se întîmpla Revoluţia. Curat distractiv. De regulă cam ăsta era programul zilnic la televizor. Dacă nu se lua curentul. Sîmbăta şi duminica ne distram de-a dreptul copios. Copiii primeau un flash de vreo 10-15 minute de Gala desenului animat (prezentată prea lung pentru gustul meu de Viorica Bucur), iar duminica era ceva ce se numea Cascadorii rîsului, cam la fel de succint, cu Stan şi Bran, Chaplin şi, cîteodată, un impasibil Buster Keaton, evident nu atît de apreciat.
Momentele astea televizate stîrneau emoţie între copii. Cel puţin desenele animate erau anunţate de cîte un cap permanentat de mamă care se iţea pe geam: "Mihăiţăăăă!!! Deseneeeeeeeeee!!". Pionierii şi şoimii patriei de pe stradă zburătăceau în case. Desene animate se mai întîmplau preţ de vreo cinci minute în zilele săptămînii, pe seară. "Se dădea" o imbecilitate numită Miaunel şi Bălănel pe un fond sonor de-a dreptul obsedant, şi celebra Mihaela, fetiţa cu picioarele atinse de elefantiază. Premiatul omuleţ al lui Gopo, cu tot cu mesajele lui subtile (ca să nu credeţi că nu m-am prins) mi se părea deprimant şi dubios. Ce n-aş fi dat atunci pentru o dulcegărie Disney! Ne uitam cu sfinţenie la tot, absolut tot ce nu era cuvîntare,
