- Editorial - nr. 277 / 19 Martie, 2009 Daca mult visatul capitalism s-ar fi prezentat asa cum este el astazi si cu doua decenii in urma, nu stim daca romanii s-ar fi incumetat sa mai faca pasii pe care i-au facut in 1989. In intentia de a fi scapat de dictatura sau de dictator, daca mai era cazul, probabil ca s-ar fi optat mai degraba pentru un socialism cu fata umana si nimic mai mult. Desi la mare voga prin anii '70-'80 ai secolului trecut, cand autentica proprietate privata din Vest alinia si dirija totul pentru ca lucrurile sa mearga snur, in plina glorie a capitalismului triumfator se vorbea totusi de o anume convergenta a sistemelor. Cu toate ca se recunosteau marile virtuti ale societatii concurentiale, si atunci se considera ca este loc de mai bine, ca picurarea in substanta ei a unei anume doze de socialism i-ar putea prii. Viata a demonstrat apoi ca principiile de protectie sociala vehiculate de noua oranduire sub ceea ce numeam "grija fata de om" au fost nu numai un punct de atractie, dar si o cale prin care capitalistii au reusit sa solutioneze multe stari conflictuale din societatea lor, pacea sociala intronata ani de-a randul intre patroni si salariati fiind colacul lor de salvare si rodul acestui gen de politici. Cand stam si analizam eforturile pe care marile state capitaliste le fac astazi pentru iesirea lor din criza economica si financiara, ne dam seama ca ele opereaza mai mult cu metode si tehnici din arsenalul socialist decat din cel capitalist clasic. De unde si concluzia ca vremea delimitarilor drastice si inguste a oranduirilor sociale, dupa principiul proprietatii, a disparut, dovedindu-se astfel ca si capitalismul a evoluat, renegandu-se pe sine in multe privinte, unele chiar de esenta. Asa, de pilda, pentru salvarea unitatilor economice intrate in criza, guvernele statelor respective au renuntat in mare parte la legea de fier a fali