Din jetul inflaţionist de filme horror apărute pe parcursul unui an foarte puţine merită reţinute. Majoritatea răspund aceloraşi reţete verificate şi eficiente de a crea teroare de dragul terorii, fără a aduce nimic nou. Genul nu are o reputaţie bună, el rămâne cantonat în zona unui consumerism uşor infantilizat, însă nu trebuie uitat că horrorul îşi trage prestigiul din specii literare deloc lipsite de relevanţă estetică de la romanul gotic pentru care stau Horace Walpole şi Ann Radcliffe cu Mary Shelley sau Bram Stoker, cei care au creat doi eroi emblematici ai horrorului: pe Frankenstein şi pe Dracula. O scurtă panoramă a horrorului din ultimii ani aduce în prim plan şi câteva filme care merită atenţia. The Blair Witch Project (1999) al lui Eduardo Sanchez şi Dan Myrick era meritoriu pentru faptul de a fi amestecat horrorul cu documentarul, până la un efect de reality show, de happening. Filmarea cu camera în mână şi tensiunea indusă de cadrele derulate haotic sub presiunea evenimentelor transmiteau direct tensiunea fără filtre, trucuri şi teatralizare a suspansului. 28 Days Later (2002) al recent oscarizatului Danny Boyle a creat o reacţie în lanţ, urmat fiind de 28 Weeks Later (2007) al lui Juan Carlos Fresnadillo - regizorul excelentului Intacto (2001) - despre un virus al turbării care transformă o metropolă într-un ţinut fantomă bântuit de furia canibală a infestaţilor. Franciza a dat roade în mai recentul Quarantine (2008) al lui John Erick Dowdle, unde aria infecţiei este restrânsă la un bloc ai cărui locatari sunt izolaţi şi lăsaţi pradă nebuniei furioase pe care o generează o mutaţie a virusului rabic. Dintre filmele care au rulat în ultimii ani în cinematografe mi s-a părut că The Ring (2002) al lui Gore Verbinski a venit cu ceva nou preluat apoi din mers de Hideo Nakata cu partea a doua în 2005. Mi s-a părut că The Ring a reuşit să preia ceva din e