Desi nici un politician din zilele noastre sau de mai demult nu pare a fi receptiv la aplicarea in actiunea lor curenta a lectiilor istoriei, toti au fost si sunt extrem de sensibil entuziasti când vine vorba de aniversari.
Explicatia acestui aparent pardox este simpla: lectiile istoriei sunt adesea dureroase, pe când aniversarile sunt numai de bine. In plus o aniversare bine exploatata poate deschide calea unei legitimitati adânc infipte in trecut si cu efecte imediate in actualitate.
In 1927, intr-o Românie Mare cum nici nu visase, in mijlocul La Belle Epoque, departe inca de norii recesiunii economice si ai totalitarismului, Casa Regala se afla la apogeul popularitatii sale. Cu toate acestea, poate in absenta oricarei initiative sau sugestii regale, la Editura Librariei SOCEC @ Co S.A. din Bucuresti a aparut o compozitie alegorica prilejuita de aniversarea a 50 de ani de la Razboiul Neatârnarii (de Independenta) si 10 ani de la razboiul intregirii neamului românesc care stabilea multiple similitudini si radacini istorice. Constructia simbolica avea perfecta simetrie si echilibru. In centru, sub aripile vulturului prezent si pe stema tarii, se afla coroana regala de fier, iar sub ea cei doi regi ai dinastiei, Carol si Ferdinand, uniti prin faldurile decoratiei "Virtutea Militara". Deoarece Carol i-a invins pe turci in 1877, el are deasupra sa figura lui Stefan cel Mare, un alt mare invingator consacrat al otomanilor, tot asa cum, alaturi, Ferdinand, sub care se realizase Marea Unire, il are drept inaintas chiar pe Mihai Viteazul, unificatorul de la 1600. Coloanele pe care sunt situati Dorobantul de la 1877 si Infanteristul de la 1917 poarta fiecare inscrise locurile marilor batalii de la Grivita, Smârdan, Plevna, respectiv Marasti, Marasesti, Oituz. Nici reginele Elisabeta, respectiv Maria nu sunt uitate, fiecaruia fiindu-i atribuita o imagine sim
