Dupa trei luni de fofilari, negari si amanari, a sosit si ziua in care Calin Popescu Taricenu va deconta mandatul sau de presedinte al PNL.

Moment anticipat de presa, insa admis doar in soapta pana de curand in interiorul partidului, Congresul liberal va fi de fapt factura nu atat pentru performanetele lui Tariceanu ca sef al partidului, ci mai degraba ca premier.

O victorie a lui Crin Antonescu nu inseamna neaparat un esec al presedintelui en-titre in calitate de lider de partid, ci ca fililalele considera ca aceasta este clipa oportuna pentru ca Tariceanu sa-si plateasca greselile din timpul mandatului la Palatul Victoria.

Si nici macar argumentul "Dinu Patriciu", invocat de multi dintre cei care cauta o explicatie pentru ostilitatea fata de Tariceanu nu ar fi cauza principala in situatia in care actualul lider ar fi invins de "challengerul" Antonescu.

Cu Tariceanu sau cu Antonescu, Dinu Patriciu va avea aceeasi greutate dintotdeauna in PNL.

Protagonistul unor demonizari succesive esuate ale presedintelui Traian Basescu, Dinu Patriciu nu mai reprezinta de ceva vreme o vulnerabilitate a PNL.

Cu toate biletelele roz scoase din sertarele prezidentiale, cu toate noptile petrecute in arest preventiv, cu toate afacerile "Sterling", "Petrol contra hrana" sau de bursa, Dinu Patriciu si-a pastrat pozitia de neclintit in partid.

Patron de trust media, mogul cu taxele platite, afacerist pe care orice liberal este obligat ca, macar public, sa-l proclame nevinovat pana la proba contrarie, Patriciu este indispensabil pentru orice configuratie de conducere a partidului. Este putin probabil sa apara, astazi, multe voci care sa-l critice de la tribuna partidului.

Toti stiu ca Tariceanu ii este prieten, dar si ca Antonescu ii poate deveni oricand un partener de negociere. Mai mult, orice "