Pe jumătate
Îngenuncheat în spărtura frescei
pe jumătate afară,
braţul stătea rezemat în suliţi,
gâtul pe secure.
Pieptul alinta venirea săgeţii
şi aerul murmura rugăciunea.
Rugul se ruga de stele să primească
trupul înfăşurat în flăcări.
Frica se-ascunsese în meiul mucegăit.
Sufletul trecea râul cântând.
vremea când
am rămas singuri
La început erau vitele noastre
şi grâul nostru
şi viile noastre care dădeau rod şi ne scăldau
în vinul aurorei.
Călăreţii treceau simplu şi se sfârşeau în amurg
minunile se-arătau des
femeile prindeau contur din propriile mişcări
din cântecele înflorate pe câmp şi livezi
prindeau contur din iubire.
La început lucrurile erau lucruri
le foloseam pentru că erau bune şi frumoase
erau bune şi frumoase pentru că le doream
cuţitul tăia carnea viţelului sacrificat
toporul despica ţeasta, arcul potopea săgeţi
în pieptul vânatului
plugul ara
pieptenul pieptăna
acul cosea
oglinda oglindea
foloseam lucrurile pentru că erau bune şi frumoase
erau bune şi frumoase pentru că le doream
le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă
să pască depărtările
şi era aşa de bine şi cald,
fericirea era posibilă pe-atunci
trecea pragul casei la chindii
şi noi comunicam unii cu alţii
aşa cum comunică apele în mare.
Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri
să le despuiem de forme
să le jefuim de conţinut
să le ridicăm ca piei de oaie în proţap
să le facem culcuş în patul nostru
în retină şi-n suflet, pitindu-se
printre idei ca ielele şi strigoii.
Scările lumii s-au încâlcit
şi răul a pr
