Tinerii mateloţi români au curaj să se aventureze în „patria“ piraţilor din Somalia

Pentru că majoritatea armatorilor nu dotează navele cu armament, în cazul unui atac, arma echipajului este sârma ghimpată.

Navigatorii români care ajung în zonele cu risc ridicat de piraterie somaleză au parte de bonusuri salariale de numai 1% din valoarea salariului pentru o zi petrecută pe apele prădătorilor. Cadetul Alexandru Iancu (23 de ani) s-a întors în urmă cu două luni dintr-un voiaj care a inclus şi o trecere prin Golful Aden, pe coasta Somaliei. Student al Academiei Navale Mircea Cel Bătrân, Alexandru este conştient de riscurile la care s-a supus şi spune că va continua să navige. „Noi, ăştia care suntem mai tineri nu prea ne temem. Cei care sunt mai în vârstă, cu familii acasă, se retrag pentru că la ei situaţia stă cu totul altfel şi este lesne de înţeles“, explică Alexandru. Tânărul marinar a lucrat pe un container, al unui armator german, care avea un echipaj alcătuit din 24 de persoane. El şi un alt coleg erau singurii români de pe ambarcaţiunea respectivă.

Timp de patru ani, Constantin Vlad (26 de ani) a trecut chiar de mai multe ori prin apele Golfului Aden. Mecanicul îşi aminteşte că mai tot timpul exista un sentiment de nesiguranţă, mai ales din cauza zvonurilor şi poveştilor auzite de la alţi colegi. „Sunt multe cazuri de atac ale piraţilor. La noi în ţară nu s-au mediatizat pentru că din echipaje nu făceau parte români“, spune tânărul marinar.

„Nu avem armament la bord”

Alexandru Iancu povesteşte că înainte de a intra în Aden au fost informaţi despre riscurile la care se vor supune şi, cu toate acestea, nu le-a fost pus la dispoziţie niciun mijloc de apărare care să le ofere un sentiment de siguranţă. „Nu aveam armament la bord. În caz de atac am fi fost nevoiţi să ne apărăm cu tunurile cu apă, sârmă ghimpată şi diver