Spaţiului rubricii de la pagina 30 a României literare, i se dă, după împrejurări, după valoarea, şi însemnătatea celor care ne scriu cu regularitate sau doar câteodată, diverse nume. Aici se fac debuturi, dintre care nu puţine se impun în timp. Totul e să ai răbdare, multă răbdare şi încredere. Aici se fac cunoscute scrisorile exemplare ale cititorilor noştri talentaţi de diferite vârste şi perspective, cu scopul de a se ghida şi alţii, care sunt la început, şi a învăţa plăcerea comunicării cu semenii. Şi nu de puţine ori scrisorile sunt mai interesante decât versurile. Şi acesta rămâne semnul de încredere că vor izbuti curând, cândva, să se facă înţeleşi, că au temei să continue, că nu vor să rămână singuri. Aici sunt comentate pe scurt cazuri şi situaţii-limită, lipsa de soluţii a celor mai mulţi, autori în criză existenţială, pe punctul de a se prăbuşi, a abandona, a se pierde pentru totdeauna de la o cauză atât de frumoasă cum e poezia, apărarea prin poezie a sufletului, de impurităţi, de derute temporare, de asfixii. Spaţiul nu e cine ştie ce larg şi aşezat undeva la capătul revistei, şi nu sunt puţini cei care-l văd din înălţimea vanităţii lor, că a apărea aici nu este prea la vedere. Dacă ar fi să judecăm la repezeală am greşi. Fiecare corespondent are viteza lui proprie de a fi şi a se manifesta artistic, sensibilitatea strivitoare, nocivă. Suntem diferiţi, în dar şi har, în răbdare, în nădejde, în credinţă şi priceperea de a persevera în a ne găsi drumul propriu în atâta diversitate, ostilitate, nepăsare, mode şi derute. Totul e să avem răbdare şi încredere unii cu alţii. Primeam deunăzi, după o absenţă de ani, o scrisoare de la dl Florin Oancea, originar din Sibiu, căruia i-am acordat o atenţie specială cândva, apoi parcă ar fi renunţat la vis, dar iată că nu. Iată câteva rânduri din ceea ce ne-a scris: "După mult timp revin şi eu cu câteva texte pent