Ieri au fost comemoraţi 44 de ani de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. O duzină de membri dârji ai noului Partid Comunist Român (PCR) au fost singurii „mărturisitori“ ai evenimentului de la Cimitirul Bellu. Dacă iniţial, în 1965 trupul îmbălsămat al lui Dej fusese depus în mausoleul din Parcul Libertăţii (acum Carol)  după 1990, acesta a fost exhumat şi reînmormântat în Cimitirul Bellu, câteva alei mai sus de mormântul lui Aurel Vlaicu.

Dezamăgit, probabil, de fiasco-ul comemorării lui Nicolae Ceauşescu în 26 ianuarie noul PCR a considerat că e timpul să înmugurească iarăşi, extrăgând ceva „sevă electorală” din osemintele de mult stafidite ale fostului lider comunist.

Numai că, în jurul mormântului lui Dej nu s-au adunat  decât membrii noului PCR şi ai Asociaţiei Scânteia.

Dragoste la rece

Deşi primăvară, la primele ore ale dimineţii se anunţaseră numai câteva grade celsius. Astfel, înfofoliţi de iarnă, pe la ora 10.00, cu o precizie remarcabilă „10 membrii mititei” ai asociaţiei Scânteia şi ai noului PCR erau deja prezenţi la mormântul lui Gheorghe Ghoerghiu Dej să-l comemoreze şi să-şi exprime dragostea, respectul şi devotamentul nesecat de ani, pentru „cel mai mare erou naţional”, cum îl defineau ei.

După un sfert de oră, alţi doi membri, soţ şi soţie, şi-au făcut apariţia întregind prin prezenţă numărul magic al celor 12 apostoli ai vechiului şi noului val comunist. În rest, nimeni.

Nici personalul de îngrijire al cimitirului, nici cele două, trei băbuţe cernite, risipite, la tămâiat, printre morminte nu avuseseră curiozitatea să asiste la parastasul declamativ ţinut în memoria lui Dej.

Pe mormântul simplu, cu o cruce de marmură albă unde era trecut numele lui Dej şi al uneia dintre fiice, Constanţa, se pusese o singură coroană de flori înfăşurată într-o bande