Treziţi cu greu după o campanie electorală în care au promis câte-n lună şi în stele şi după o lungă perioadă de împărţit bucăţi din ciolanul şi caşcavalul puterii, guvernanţii au înţeles, în sfârşit, că mult trâmbiţata criză economică nu este doar o sperietoare din cârpă şi paie, ci un balaur în carne şi oase, capabil să recompună ordinea mondială.

Şi în mijlocul gerului economic universal, România pare greierele din fabula lui La Fontaine. Răguşită după chiuielile electorale, sleită de puteri şi înfometată, fără bani la teşcherea, fără provizii şi fără idei. La un pas de un şoc hipotermic, cu sângele aproape îngheţat, bătut de intemperii, greierele românesc s-a văzut pus într-o situaţie neplăcută, aceea de a lua bani cu împrumut pentru a încerca să reziste pe vremea asta meschină.

Acum - fiindcă am auzit tot soiul de teorii, care mai de care mai fanteziste - o să amintesc faptul că Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională, fondată în 1945, care are 185 de state membre, printre care se numără şi România. Fiecare stat membru plăteşte o anumită cotă stabilită în funcţie de puterea economică, iar una dintre responsabilităţile principale ale FMI este să acorde împrumuturi ţărilor care au dificultăţi de balanţă de plăţi, oferind acestor state posibilitatea de a-şi reface stocul de rezerve internaţionale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a plăţii importurilor şi de reinstaurare a condiţiilor de creştere economică. Fireşte că atunci când închei un acord cu FMI - care nu este nicidecum o bancă ci, mai degrabă, un fel de CAR - trebuie să respecţi nişte condiţii, asta ca să fie limpede că nu-ţi baţi joc de bani, aşa cum ai făcut până acum. Că nu o să bei şi nu o să mănânci mai mult decât îţi poţi permite, că nu o să dai bani la lăutarii electorali când copiii îţi plâng de foame în curte. Partea bună este că odată cu