La bazele oricarei surse de umor, in orice civilizatie, stau doar opt tipare, sustine teoreticianul evolutionist Alastair Clarke.
"Cateodata un singur tipar este cauza (umorului, n.red), dar la fel de des poate fi vorba de doua sau trei, recunoscute simultan. Teoretic nu exista o limita pentru cate tipare pot fi folosite pentru a face un om sa rada", explica Clarke, potrivit Breitbart.
Un prim tipar este repetitia pozitiva, care presupune o repetare a unei actiuni, entitati sau proprietati, intr-o forma similara si pentru acelasi scop.
Se mai poate vorbi si despre opozitie sau despre redimensionare. Acestea sunt tipare intuitive, spre deosebire de ultimele cinci: completare, recontextualizare calitativa, translatie, divizare si recontextualizare aplicativa.
Desi au denumiri bizare, acestia sunt stimulii reali care starnesc rasul, indiferent de continut.
Potrivit lui Clarke, stimulii umorului au jucat un rol important in evolutia ingeniozitatii umane. Recunoasterea lor, la nivel de subconstient, a permis rasei umane sa isi dezvolte un intelect capabil de analiza si inovatie.
Cercetarea lui Clarke se bazeaza pe observatii facute in zeci de mii de situatii umoristice, iar modul de analiza poate fi consultat online.
La bazele oricarei surse de umor, in orice civilizatie, stau doar opt tipare, sustine teoreticianul evolutionist Alastair Clarke.
"Cateodata un singur tipar este cauza (umorului, n.red), dar la fel de des poate fi vorba de doua sau trei, recunoscute simultan. Teoretic nu exista o limita pentru cate tipare pot fi folosite pentru a face un om sa rada", explica Clarke, potrivit Breitbart.
Un prim tipar este repetitia pozitiva, care presupune o repetare a unei actiuni, entitati sau proprietati, intr-o forma similara si pentru acelasi scop.
