Pe jos la Romană

Ca pieton al cărui drum spre redacţie trece prin Piaţa Romană, Cronicarul îi dă întru totul dreptate Marianei Celac. în articolul Călătorie în jurul pieţei mele din BUCUREŞTIUL CULTURAL nr. 20, arhitecta afirmă din experienţă că zi după zi parcurgerea zonei devine tot mai penibilă şi mai periculoasă: "Cam din trei în trei metri, în asfaltul scorojit sunt montate bucăţi de ţeavă în care cândva a fost înfipt un stâlp (un cort electoral?, tejghea de apă pe timp de căldură mare?). Cioturile de toate mărimile depăşesc orizontala cu o buză de câţiva milimetri: suficient să îţi rupi gâtul când te-ai împiedicat şi ai căzut. Sub porticul cu magazine, asfaltul vulgar a fost înlocuit cu ceramică de toate felurile. Dar elanul de Ťbeautificationť al investitorilor Ťriveraniť a durat puţină vreme. Nimeni nu întreţine acest pavaj fragil. Plăcile s-au spart şi s-au desprins, iar locul este atât de urât şi advers că până şi vânzătorii de mărţişoare îl evită." Una din rarele pieţe ale Bucureştiului cu o formă închegată şi arhitectură frumoasă nici nu mai poate fi văzută în ansamblu, fiindcă "pedestraşul modern defilează pe cărări înguste, ocoleşte Ťobiectele de mobilier urbanť din ce în ce mai voluminoase, mai opace şi agresive. într-un loc şi aşa strâmt ai cea mai diversă ofertă de pavilioane, chioşcuri, edicule, butici, gherete, refugii şi şoproane, vopsite strident, variaţii pe tema hulitei asocieri între sticlă, tablă de fier şi plastic, toate plasate în mijlocul drumului. Toate generatoare de funcţii - descărcare de marfă, depozitare, reclamă. Toate pe socoteala aleilor pentru oameni. Sunt rare locurile pe unde s-ar putea strecura un scaun rulant sau un copil în cărucior." La disconfortul trecătorului contribuie şi uriaşele reclame, vechi şi murdare de pe faţadele clădirilor înconjurătoare, şi mulţimea de cabluri întinse în toate direcţiile de p