Fără trucuri literare ieftine. Am primit şi eu, prin poştă, cea mai recentă carte a lui Augustin Buzura şi, cu toate că Daniel Cristea-Enache i-a consacrat deja o cronică, întrutotul edificatoare, în România literară (nr. 10/2009), mă simt dator să adaug câte ceva. Augustin Buzura are mult umor, dar este în esenţă un om grav. Chiar şi când joacă bowling sau şeptic, chiar şi când este îmbrăcat în haine de casă sau în costum de baie (aşa cum l-am văzut adeseori pe plajă, la Neptun) inspiră respect. Este un om căruia nu-i rămâne indiferent ce se întâmplă cu oamenii. Are sentimentul răspunderii, ca un preşedinte al SUA (din filmele americane). El nu se poate maimuţări, nu poate trişa, nu se poate eschiva de la îndeplinirea unei obligaţii. Chiar şi suferinţa şi-o asumă integral.
În scris nu foloseşte trucuri literare ieftine. Poate tocmai de aceea, fiecare nouă carte publicată de Augustin Buzura are ecou în conştiinţa publică. Prozatorul nu scrie ca să scrie, ci ca să comunice o experienţă trăită intens.
Este sigur că şi romanul Raport asupra singurătăţii, apărut la Editura Polirom din Iaşi, va suscita interes în rândul iubitorilor de literatură (deşi este conceput ca un flux continuu de cuvinte, fără capitole, ceea ce face lectura relativ dificilă). Augustin Buzura îl aduce în prim-plan pe un medic în vârstă, Cassian Robert, care se refugiază în munţi pentru a-şi aştepta în linişte sfârşitul. În cabana în care locuieşte îşi face însă apariţia o tânără frumoasă, Mara, atrasă de personajul solitar şi necomunicativ. Având nevoie de linişte, ca şi cum ar vrea să se concentreze asupra morţii sale iminente, medicul refuză iniţiativele amoroase ale Marei. Totuşi, prezenţa ei îl emoţionează, întrucât mama ei, Teodora, moartă cu ani în urmă, îi inspirase cândva o dragoste de neuitat, deşi ratată.
Impresionant este dialogul care se desfă
