Ca să prinzi Centura cobori de la Dristor 2 la Dristor 1 şi de acolo spre staţia Nicolae Grigorescu, locul unde garează cel mai scurt metrou din Europa, metroul de Policolor (Şoseaua de Centură sau Căţelu, cum vrei să-i spui).
Cei 4,8 kilometri trebuiau inauguraţi la sfârşitul lui 2007. Apoi, şi-au dat cu părerea Orban şi Videanu, va fi începutul lui 2008. S-au inaugurat parţial şi electoral în noiembrie 2008. Gata de-a binelea, ne-a zis un tip grav, în salopetă, va fi prin vară.
Cu cât mai târziu, cu atât mai bine. Din amânare în amânare s-au omagiat şi 29 de ani de metrou românesc. Cele patru staţii - Nicolae Grigorescu, 1 Decembrie 1918, Policolor, Linia de centură - sunt rodul trudei asidue din cei douăzeci de ani postrevoluţionari. Mai puţin tunelul, săpat tot pe vremea lui Ceauşescu.
Staţia Nicolae Grigorescu, peron îngust, vopsit în verde. Tabela electronică îşi face datoria: Ora 10:32 - staţia Nicolae Grigorescu - Următorul tren circulă în direcţia Linia de Centură - Pleacă la ora 10:39. La ora menţionată metroul de Căţelu clipeşte din adâncuri şi se-nfige în staţie. Nu se propteşte în tampoane ca Săgeata Albastră în Gara de Nord, fiindcă tunelul continuă, deşi n-are motive.
Aici e cap de linie. Urci, aştepţi să-i dea unu' plecarea. Plecarea nu se dă cu paleta, ci cu semnalul. Vagoanele rablagite scârţâie ca ratele comunale. Trage curentul prin uşi, miroase a depou. Până la Policolor, ca să nu se ciocnească garniturile, se circulă cu rândul, pe o linie. Ca la tramvaie când se repară jumătate de stradă. Douăzeci de ani pentru o linie, efectul realităţii că economia duduie.
La inaugurare, fostul ministru Ludovic Orban era vioi, trăgea la Primărie şi dădea interviuri entuziaste: în mandatul meu, transportul subteran s-a dezvoltat cât în 17 ani, dacă sunt ales, rezolv problema transportului bucureşte
