Nu ştiu cu ce va rămâne mezina familiei Băsescu de pe urma scandalului din aceste zile, dar poate rămânem noi toţi cu nişte lecţii. Prima e că ar trebui să aplicăm nişte principii în mod coerent, indiferent de persoane. Avem nevoie în spaţiul public, prin ziare, pe la televizor, prin instituţiile statului, să învăţăm să judecăm faptele, nu oamenii. Trecerea Elenei Băsescu pe listele PD-L era un lucru inacceptabil, indiferent de părerea noastră despre Traian Băsescu. Cititorii care urmăresc săptămânal această rubrică ştiu că l-am apărat şi criticat pe preşedinte, în funcţie de faptele sale. Am scris cum a apărut ideea candidaturii, că aşa ceva este inacceptabil, că nu este corect ca un copil al unei persoane atât de influente în PD-L să concureze cu ceilalţi membri simpli ai partidului. Pentru opinia publică, nu este important dacă Traian Băsescu ştia de decizia fiicei sale: impresia de nepotism este de netăgăduit. Elena Băsescu a învăţat pe propria piele această lecţie. Dar a fost nevoie de intervenţia Alinei Mungiu-Pippidi pentru ca susţinătorii necritici ai lui Traian Băsescu să recunoască greşeala. Ei se află într-un război permanent cu cealaltă grupare, Ciutacu, Gâdea & Comp. Fiind în război, bunul-simţ se supune comandamentelor militare. O critică la Băsescu devine o trădare, chiar dacă este corectă pe fond. De cealaltă parte, războinicii de la Antena 3 au amestecat adevărul punctual al candidaturii nefericite în mareea de isterie permanentă cu care ne gratulează zilnic. Acest război pro şi anti- Băsescu ne împiedică să vedem adevărul evident: preşedintele României nu este nici zeu, nici demon, doar un om care trebuie mustrat când greşeşte şi apreciat când are dreptate.

A doua lecţie de pe urma scandalului Elena Băsescu ar trebui învăţată de către PD-L. Acest partid împins permanent înainte de Traian Băsescu trebuie să se obişnuiască cu ideea că a creat aş