Domnule primar, am auzit că sunteţi cel mai bun primar din câţi există în municipiul Brăila şi că ajutaţi pe oricine vă cere ajutorul. Domnule primar, sunt disperat. Acum un an am acceptat să-i iau în spaţiu pe sor-mea şi bărbat-su (deci cumnatul meu), care stăteau la ţară, în comuna Cioacele, fostă Ciocile. Visul lor a fost să vină la oraş, să devină brăileni şi să-şi crească copiii aici, pe Regală, nu pe uliţă, la coada vacii. Domnule primar, vă aduceţi, sper, aminte de faptul că aţi dat dispoziţia aceea prin care proprietarii care iau în spaţiu persoane din mediul rural să se angajeze că le ţin timp de trei ani în casă. La vremea respectivă am fost de acord cu acest lucru, pentru că nu ştiam ce drac de soră mi-au hărăzit soarta, ceasul rău şi pisica neagră.
Deci, nu mă mai înţeleg cu ei. Suntem la cuţite, iar în curând cred că o să ajungem la topoare. Domnule primar, vă rog să interveniţi dacă nu vreţi să crească rata omorurilor în municipiu. Nesimţita de sor-mea şi golanul de cumnat-miu ştiu că timp de trei ani nu pot să-i dau afară din casă şi îmi fac viaţa un calvar. Ne certăm din orice, dar nu asta este problema. Problema este că îmi zic că până în 2011 casa mea este de fapt casa lor. Că eu nu pot să-I dau afară, iar dacă nu-mi convine treaba asta cică sunt liber să plec. Din casa mea?! Şi-atunci, m-am gândit să vând apartamentul, care i-a căcat, care i-a-mbrăcat! Am găsit cumpărători cu duiumul, căci am lăsat şi din preţ numai să scap de belea. E, când am fost la notar să fac actele de vânzare-cumpărare cu clientu', ce credeţi? Notarul mi-a spus că face actele doar dacă cumpărătorul acceptă să-i ţină în continuare în apartament pe sor-mea şi pe cumnat-miu. Că aşa aţi dat dispoziţie dumneavoastră, că oamenii ăştia nu pot rămâne pe drumuri, ca să vină apoi să ceară ajutoare la primărie.
Astea fiind zise, domnule primar, vă solicit respectuos să-
