O clădire impunătoare în trecut, monument istoric în prezent, casa Pleşia a impresionat întotdeauna. Chiar şi acum, după ce a suferit numeroase modificări şi doar câteva camere mai păstrează câte ceva din frumuseţea de altădată, ea continuă să uimească.

Strada Kogălniceanu de azi. O clădire impunătoare atrage atenţia. Odată ce i-ai trecut pragul şi eşti condus prin Sala Oglinzilor, vechea sufragerie, pe holurile largi pătrunzi deja în altă lume. Încerci să-i afli istoria. Documentele, puţine, îţi furnizează câteva informaţii. Impozanta construcţie a fost realizată, se pare, în 1890, după proiectul arhitectului francez Albert Galleron, care a proiectat şi casa Valimăreanu, în stil eclectic predominant neoclasic la faţadă şi neobaroc în interior. Clădirea a aparţinut lui Ion Pleşia, un important om politic liberal care a ocupat diverse funcţii, precum cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor sau prefect de Dolj.

Amintiri din alte vremuri

Lăsând puţina istorie la o parte, încerci odată cu trecerea prin fiecare încăpere să-ţi imaginezi personajele trecutului şi momentele la care ele au fost martore. Tot ce te înconjoară te compleşeşte. Vitraliile, scara interioară, feroneria în stil baroc, plafoanele aurite, în chenare, picturile neoclasice în alte încăperi de mare valoare artistică, oglinzile veneţiene, lambriurile din lemn sculptat, totul impresionează.

Odată ce păşeşti în Sala Oglinzilor, te închipui invitat la bal. În oglinzi vezi reflectate nu imagini de azi, ci doamne de seamă ale urbei în ţinute elegante. Câte un evantai fluturat ascunde o faţă. Auzi parcă şi muzica aceea care umple sufletul de bucurie. Uşa din lemn masiv de la intrare scoate un scârţâit. Încă un invitat notat în carneţelul de bal pare să se strecoare înăuntru. Ochiul părăseşte încăperea. Colindă prin fiecare ungher, după ce a studiat rând pe rând căminul din