Populatia Romaniei scade.
Scade incet, dar sigur. Diferenta dintre decembrie trecut si ianuarie acest an a fost de cateva mii de persoane. In minus. De la o luna la alta, aceasta diferenta creste.
Nu e vorba de vreo boala anume, de vreun deficit genetic, ci despre o politica sociala "eficienta", dusa la perfectiune de-a lungul vremii. Ani de zile, politicienii au umplut de vorbe microfoanele, incercand sa explice de ce ar trebui sa primeasca tinerele mame o suma derizorie pentru perioada postnatala, indiferent cat de mult au contribuit la fondul de asigurari de sanatate. A fost un bun mijloc contraceptiv. Tuturor le-a fost neclar de ce ar trebui o femeie sa primeasca mai putini bani pentru ca a nascut si ce ar putea face decent cu sumele derizorii date de stat pentru a-si creste copiii. Cu banii de alocatie, un parinte ar putea cumpara un pachet de scutece si, daca scutecele sunt mai proaste si mai ieftine, si o cutie cu lapte praf. Banii pe care nu-i primesc tinerele mame nu s-au dus in maternitati si nici in programele nationale de protectie a copiilor. Poate pentru protectia beizadelelor, doar peste acestea ploua cu bani, ca la botezurile cu manele.
Cine spune ca a naste un copil este o afacere se inseala sau se gandeste la politicieni. Pentru ca, da, politicienii fac afaceri bune din nasterea copiilor romanilor de rand. Cornul si laptele livrate sporadic de clientii partidului, uneori mult iesite in afara termenelor de garantie, dar pe bani buni, manualele alternative impuse de inspectorate sau minister, salile de sport construite de clientii si stapanii guvernelor, masinile de transport pentru elevi scoase din jobenul scamatorilor economiei romanesti si multe alte programe si initiative i-au ridicat pe multi din tarana falimentului, la rangul de finantatori ai partidelor. Iar programele primariilor de case pentru tineri au ridicat pretul si
