"Oricine a fost o data in Cosmos s-ar intoarce acolo oricand"
Veverita de pe planseta
- Sunteti primul roman care a ajuns in Cosmos, si asta inca de la o varsta frageda: 29 de ani. Gloria dvs. v-a umbrit biografia. Cum a inceput aceasta aventura fantastica? Cum a ajuns micul Dorin din Brasov sa viseze la spatiul cosmic? De obicei, copiii cresc cu povesti despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana...
- Si eu am visat la Fat-Frumos si la Ileana Cosanzeana. Doar ca eu mai simteam si o nevoie de spatiu in jurul meu. Imi doream sa cuprind cat mai mult spatiu. Pana am intrat la scoala, noi am locuit la casa. Aveam inchiriata o casa in Darste, un sat de langa Brasov. Acolo, de altfel, m-am si nascut. Casa exista si acum si chiar am vizitat-o in toamna trecuta. De unde pe vremea copilariei mi se parea uriasa, la fel si curtea, acum totul mi s-a parut foarte ingust, mic si inghesuit. (rade) E adevarat ca si tata a avut o mare influenta asupra mea. In perioada copilariei mele mici, el era inca student (a terminat facultatea in '58) si isi lucra acasa proiectele pentru facultate. Avea o sumedenie de planse cu desene tehnice, iar eu, foarte curios, ma asezam langa el si-l urmaream cum desena. Din cand in cand, ca sa ma distreze, imi mai desena si mie, in colt, cate-un iepuras sau vreo veverita, si ma lasa sa-mi aduc "contributiile" personale, dar cu grija, tot pe marginea plansetei, ca dupa aceea sa putem sterge "capodoperele" cu guma. Mai tarziu, joaca asta cu nuante tehnice s-a transformat intr-o dorinta de a ma forma tot in zona tehnicului. In clasa a IV-a, am fost sfatuit de invatator sa merg la cercul de mecanica de la Casa Pionierilor. M-am dus acolo, numai ca acel cerc era langa cel de aeromodele. Noi pileam metale si faceam cheite, iar colegii nostri construiau avioane in miniatura, pe care le lansau in fata cladirii, de pe deal. Ceva mult m
