Vine un moment in viata fiecaruia cand intrebarea "e bine sau nu sa-mi pierd virginitatea" devine atat de prezenta in gandurile noastre incat stim ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa-i gasim raspunsul.
Insa si acest lucru, ca aproape toate celelalte, poate fi planificat.
Problema virginitatii a fost privita de-a lungul istoriei in moduri cat mai variate, trecand de la o extrema la alta. Mai intai, in antichitate, virginile slujeau anumitor zeitati si era o onoare ca una dintre ele sa fie aleasa pentru a fi dezvirginata la Templu, de preot.
Apoi crestinismul a introdus obligativitatea pastrarii virginitatii pana dupa casatorie, fiind un pacat capital inceperea vietii sexuale inainte de acest moment sfant. Insa, in zilele noastre, virginitatea a devenit o rusine de care tineri incearca sa scape cat mai repede, de la varste cat mai fragede.
Baietii isi doresc sa fie cat mai repede acceptati de ceilalti tineri, fetele nu mai vad nimic sacru si care ar trebui pastrat pentru acea persoana speciala si "intra si ele in randul lumii".
"De foarte multe ori ceilalti, adica judecatile, etichetele lor, sunt motorul unor actiuni care imping la decizii uneori pripite, alteori de succes.
Exista asadar doua tipuri de motivatii care determina 'virginii' sa ia taurul de coarne: intrinseca (de buna voie si nesiliti de nimeni si nimic) si extrinseca (altii care te 'sfatuiesc' ca ar fi bine sa 'te conformezi'). Motivatia intrinseca poate fi determinata de cea extrinseca. Poti sa decizi doar pentru ca esti influentat de 'gura lumii'", a declarat pentru Ziare.com psihologul Alina Oancea.
Intrebarile pe care tinerii si le pun inainte de a lua decizia cea mare sunt multe, iar framantarile sunt chinuitoare, de la "daca o sa doara" sau "daca nu o sa-mi placa" la "daca apare un copil".
"Fiecare i
