Florian Bichir: "Crin Antonescu a fost ales cu o majoritate covârşitoare preşedinte al Partidului Naţional Liberal."

Din punct de vedere tactic, pare o mişcare bună, pentru că un partid de opoziţie are nevoie de un lider nou, care să atragă voturi. Un tip uzat la guvernare, precum Tăriceanu, nu putea aduce nicio prospeţime. Dimpotrivă, i se puteau reproşa la infinit gafele din timpul funcţiei de primministru şi poate mai apăreau periodic ordonanţe de guvern buclucaşe. Deşi a susţinut că l-a învins pe Băsescu - poate într-o victorie à la Pirus -, Tăriceanu are poate singurul merit că a învăţat să încaseze fără să geamă. E victoria unui boxer care, vânăt, se mândreşte că nu a fost omorât în ring, deşi a încasat o puzderie de knockouturi, iar adversarul a măturat podeaua cu el.

Antonescu se bate la prezidenţiale cu Traian Băsescu, un om politic redutabil, călit în luptă. Ştie şi el că victoria este foarte grea, aproape imposibilă, însă dacă va avea o prestaţie onorabilă, partidul va avea de câştigat.

Până la această dispută, altceva mi-a atras atenţia. Dincolo de mesajele electorale, Crin Antonescu a transmis un semnal care poate însemna o cristalizare a ideologiei PNL. Sub Tăriceanu, liberalii erau consideraţi exponenţii celor foarte bogaţi, vectorul unui grupuscul. De fapt, cu excepţia ultimelor luni când a fost constrâns de PSD şi de demagogie şi a apelat la pomeni electorale, PNL era perceput ca un partid ultraliberal, un fel de expresie politică a unor grupuri de afacerişti, fie ei Dinu Patriciu sau Relu Fenechiu.

Antonescu a vorbit de un partid mare, că doctrina liberală poate şi trebuie îmbrăţişată şi de alte categorii. E poate o deschidere spre liberalismulcivic. În plus, a amintit de perioada interbelică, de caracterul naţional pe care l-a avut acest partid şi s-a revendicat de la tradiţia marilor liberali. Nu