Pe vremuri, mă împrietenisem cu Didier, un tip negru ca noaptea, care venise în Bucureşti să studieze jurnalistica şi se înfundase pe aici.

Datorită faptului că francul CFA, moneda lor naţională, suferise o devalorizare profundă, tac'su, un fel de negustor din Capitala Yaounde îl lăsase pe Didier în plata ploilor din Bucureşti şi nu-i mai dădea bani pentru studii.

Îl cunoscusem la o recepţie unde se mânca şi se bea pe de-a moaca, unde prezentase la intrare o legitimaţie bizară, cu toate culorile din lume pe ea, inscripţionată "La Santinelle de Camerun". După paranghelia oficială îl luasem la o bere în oraş şi îmi mărturisise cum chiţăie de foame şi vânează pişcotăreli de tot felul. Devenind amici, văzusem că are tot felul de metode ingenioase de supravieţuire. De faţă cu mine a reuşit să-i păcălească pe nişte basarabeni că e nu ştiu ce jucător din NBA (e adevărat, e un tip înalt) şi le-a luat o sumă modică pentru autografe, pe care le dădea "în scop umanitar. Duminica mergea la misiunea catolică franceză de lângă Statuia Aviatorilor, unde se dădea de fiecare dată în faţa preotului drept alt negru, ca să se poată împrumuta de bani. L-am auzit cu urechile mele, spunându-i prelatului "Mon pere, je ne suis pas Diedier le camerounois, je suis Momo, le senegalais!".

Avea şi diverse job-uri sezoniere, cum ar fi cel de Moş Crăciun de culoare în vitrina unui magazin sau DJ specializat în muzică africană la un post de radio muribund.

Ştiind că o duce greu, îi făceam cinste de fiecare dată când ieşeam cu el în oraş, îi scăpam din când în când bani sau îi făceam rost de ceva traduceri din franceză în română, pe care le făcea destul de prost.

"NE-AM SCOS!"

Într-o dimineaţă m-a sunat vesel şi mi-a zis într-o română cu accent de Ferentari combinată cu afro-franceza lui maternă: "Thomas, ne-am scos, mâncaţi-aş!