TEHNOLOGIE. Brutarii nu mai sunt sufocaţi de căldură şi abur, ci supraveghează roboţii mari de fier care scot pe bandă rulantă zeci de mii de pâini pe zi. Sursa: Vlad Stănescu

Obiceiurile culinare ale românilor, aceleaşi de zeci de ani, includ, pentru orice fel de mâncare, minimum câteva felii de pâine. Apetitul oamenilor pentru produsele de panificaţie ţine de educaţia alimentară de la care românul nu se abate nicicum, chiar dacă specialiştii au arătat cu degetul a pericol franzela albă, pufoasă, plină de aditivi alimentari.

Brutăriile mici, care vindeau la geam pâinea aburindă făcută după reţetă turcească, au furat ochii românilor în anii ’90, obişnuiţi fiind cu raţiile pe cartelă, cu pâinea la jumătate, negricioasă şi uscată. Mulţi au preluat din reţeta turcilor franzelele umflate parcă la comandă, au speculat businessul după gusturile clienţilor şi, în final, au dat cu afacerea de gard pentru că n-a mai fost rentabilă.

Vechile generaţii, trecute la alte standarde ale prosperităţii, n-au uitat încă pâinea albă, dospită după vitrinele care ascundeau cuptoare electrice şi câţiva brutari înfierbântaţi de abur şi căldură.

Un medicament pentru foame şi organism

Companiile cu tradiţie în morărit şi panificaţie au trecut, conform noilor tendinţe alimentare, la cernerea clientelei şi la diversificarea produselor pentru consumatorii tineri care nu vor să dea cântarul peste cap.

„Bătrânii plâng după vechea fabrică de pâine”, spune directorul companiei Spicul, Gheorghe Ilie, cu nostalgie pentru afacerea care a crescut de peste 150 de ani în acelaşi loc, pe Şoseaua Orhideelor din Capitală. În noul amplasament, pe o veche groa pă de gunoi din Chitila, a ieşit, ca din pă mânt, un mastodont de utilaje care fabrică produse sănătoase, „ca un fel de me di cament pentru organism”.

Făina neagră,