Doru I. primise avizul de navigaţie pentru apele naţionale de vreo lună în februarie '89. Însă altul era avizul visat şi vizat de el. Acela care-i permitea să vadă lumea. Aviz pe care doar Securitatea îl putea elibera.
"Mă angajasem la începutul lui decembrie '88, cam atunci când s-a scufundat nava Sadu, la Grupul de intervenţii şi salvări navale. Şi aici îmi desfăşuram activitatea ca electrician de bord pe o navă de salvare-pompier. Lucram în ture, că era o navă operativă care trebuia tot timpul să fie pregătită pentru intervenţie.
Se punea mare accent pe navele astea, pentru că, dacă nu avea aşa ceva, un port putea deveni nesigur într-o clasificare internaţională. Bine, ţinta mea era alta. Să ajung să fac voiaje internaţionale, să văd şi eu lumea - care de aici nu se vedea -, dar mă împiedicam de avizul de navigabilitate pe care ţi-l dădea Securitatea. Nu-l aveai, nu puteai intra în echipajul unei nave maritime care desfăşura voiaje internaţionale.
În '87 terminasem liceul militar de marină şi am fost repartizat la În-treprinderea de Exploatare a Flotei
Maritime, IEFM Navrom Constanţa. Dar nu am fost angajat acolo, pentru că n-aveam aviz de navigabilitate.
Atunci am depus primul dosar pentru acest aviz. M-am angajat la Uzina de reparaţii nave, aşteptând să-mi iasă avizul să plec şi eu în voiaj... La sfârşitul lui '88 m-am mutat la cealaltă întreprindere mamut din port - Întreprinderea de Exploatare Portuară, la secţia Grup de Intervenţii şi Salvare Maritimă. Aveau şi ei două remorchere care făceau voiaje internaţionale şi, m-am gândit eu, «măcar aici...». Aşa că am mai depus un dosar şi la întreprinderea asta, că, deh, gândeam că-mi cresc şansele, din două poate unul va fi aprobat...
Era mai mult mirajul ăsta, al Occidentului. Câştigai şi mai mulţi bani, dar mai ales vedeai lumea! Aveam co