Concluziile Presedintiei UE in urma recentului Consiliu European de la Bruxelles intaresc si mai mult necesitatea ca Romania sa puna imediat in practica un program national de diminuare a efectelor crizei financiare si economice axat prioritar pe stimularea cresterii economice, pe protejarea cetatenilor si pe crearea de locuri de munca. Trebuie sa fim siguri ca ne-am facut temeinic temele pentru ca suntem chemati sa asiguram stabilitatea macroeconomica si financiara, precum si consolidarea si sustenabilitatea fiscale. Felul cum vom iesi din criza depinde in cea mai mare masura de noi si numai de noi.
Tema de baza in jurul careia ne invartim cu totii se refera la contractarea unui imprumut extern. Presupun ca, din moment ce am inceput sa discutam despre suma si despre surse, am parcurs etapele diagnosticarii situatiei in care se afla Romania si am elaborat un plan national pentru contracararea efectelor crizei bazat pe analiza SWOT.
De mai mult timp marile provocari si amenintari la care este supusa Romania au legatura cu acumularea si adancirea unor deficite: de cont curent, bugetare si comerciale. Printr-un astfel de imprumut ne asteptam sa protejam rezervele valutare ale Bancii Nationale, sa mentinem increderea investitorilor straini in Romania si sa finalizam reformele structurale obiectiv necesare.
Dupa ce am tot sustinut mai multe luni ca in Romania indicatorii macroeconomici nu sunt la niveluri alarmante si ca nu e nevoie sa apelam la surse externe de finantare, deodata, peste noapte, parca treziti dintr-un cosmar, am inceput sa vorbim numai despre un imprumut extern, aproape ca o unica solutie miraculoasa, care sa ne scoata din criza. In fond cu ce ne confruntam? Datoria externa a Romaniei pe termen scurt a ajuns la aproximativ 24 mld. euro. In analitic constatam ca aproximativ 22 mld. euro apartin sectorului privat. Datoria sectorului priv
