Guvernul a discutat şi ieri despre împrumutul extern. De formă. Pentru că preşedintele Băsescu deja l-a dat ca sigur. A şi reiterat că, în 2009, statul nu are de plătit decât o datorie de 1,6 miliarde de euro. Atunci, de ce e necesar un împrumut sub drastică supraveghere FMI, absolut împovărător, de circa 20 miliarde de euro? Pentru că există datoria externă privată, 24 miliarde de euro, în bună parte girată de statul român. Or, companii Guvernul a discutat şi ieri despre împrumutul extern. De formă. Pentru că preşedintele Băsescu deja l-a dat ca sigur. A şi reiterat că, în 2009, statul nu are de plătit decât o datorie de 1,6 miliarde de euro. Atunci, de ce e necesar un împrumut sub drastică supraveghere FMI, absolut împovărător, de circa 20 miliarde de euro? Pentru că există datoria externă privată, 24 miliarde de euro, în bună parte girată de statul român. Or, companii
Guvernul a discutat şi ieri despre împrumutul extern. De formă. Pentru că preşedintele Băsescu deja l-a dat ca sigur. A şi reiterat că, în 2009, statul nu are de plătit decât o datorie de 1,6 miliarde de euro. Atunci, de ce e necesar un împrumut sub drastică supraveghere FMI, absolut împovărător, de circa 20 miliarde de euro? Pentru că există datoria externă privată, 24 miliarde de euro, în bună parte girată de statul român. Or, companiile, cele mai multe străine, dar lucrând în România, n-au lichidităţi, iar băncile n-au redeschis creditarea. Dar să fie clar, mai zice preşedintele, nu vor primi un cent din împrumutul FMI, care, oricum, nici nu trebuie rambursat decât peste vreo 6-7 ani. Punct. Avem însă de-a face cu jumătate de adevăr, deci şi cu un neadevăr. Care-i destinaţia banilor? Mai slobod de gură decât şefii săi, un ministru zicea sâmbătă că grosul (14 miliarde) merge la BNR, 2 sunt la dispoziţia Guvernului (pentru ce?), iar 2 se duc în “necesităţi economice” (care?).
De ce are nev
