Unul dintre cei mai buni chirurgi, prof. dr. Horaţiu Moldovan, şeful secţiei chirurgie cardiovasculară la Institutul "CC Iliescu" Fundeni, spune că, în ruptura de sept interventricular, chirurgul montează în ventriculul stâng un alt perete din plastic pentru a separa muşchiul care poate să lucreze de muşchiul grav afectat de complicaţia infarctului.

Apoi, porţiunile înfundate ale arterelor sunt dublate de alte trasee construite din vase prelevate de la bolnav. Câteva zile inima este ajutată de acea pompă montată la început în aortă. Uneori, infarctul a fost atât de grav, încât cantitatea de muşchi cardiac care mai lucrează e prea mică şi bolnavul moare dacă nu i se grefează o inimă artificială sau o inimă mecanică. Dar asta se întâmplă mai rar.

O altă complicaţie, după infarct, este insuficienţa valvei mitrale prin ishcemie, adică hrănirea insuficientă cu sânge şi oxigen. Valva mitrală este o supapă care menţine sensul de curgere a sângelui prin inimă doar într-o direcţie. Valva mitrală asigură curgerea sângelui din atriu stâng în ventriculul stâng. Când unul dintre muşchii care închid şi deschid valva mitrală e afectat, supapa ori nu mai închide deloc,ori închide insuficient. La început, se plantează în aortă o pompă de ajutor (balon de contrapulsaţie aortică). Este de dorit ca valva stricată să poată fi reparată. Dacă valva mitrală are o distrugere foarte mare, ea e înlocuită cu o proteză.

Proteza de valvă mitrală poate fi o supapă mecanică din oţel. Această proteză metalică este foarte rezistentă şi teoretic poate dura cât trăieşte omul, dacă nu apar infecţii. Dezavantajul este că bolnavul trebuie tratat cu medicamente de subţiere a sângelui (antigoagulante) pentru a nu se forma cheaguri. Înlocuirea se poate face şi cu valve de porc sau din învelişul inimii de viţel. Valva animală durează mai puţin, 15-20 de ani, apoi trebui