…batalia “pentru prezervative” e mai importanta decat s-ar putea crede – si ma tot minunez cum oameni altminteri inteligenti nu-i realizeaza adevarata miza: aici nu e vorba de SIDA, oricat de tragic ar fi fenomenul in Africa sau aiurea. Aici e vorba pur si simplu despre dreptul de a spune “asta nu e frumos; asta e gresit”. Or, Papei i se neaga tocmai acest drept.
Ce sustine papa? Ca abstinenta e mai eficienta in oprirea raspandirii SIDA decat orice prezervativ. Altfel spus, sustine ceva ce pana mai ieri orice om de bun simt era dispus sa accepte: e bine sa nu faci prostii in stanga si-n dreapta, promiscuitatea sexuala nu-i buna, s.a.m.d. N-a amenintat cu excomunicarea, n-a pomenit de flacarile iadului daca folosesti prezervativul. A spus doar ca “nu-i frumos”, “nu se cade”, “nu-i bine”. Cum nu-i frumos, nu se cade, nu e bine sa-ti bei mintile, sa fumezi, sa minti, etc. De facut, o facem mai toti (eu, cel putin, marturisesc ca o fac). Dar pana mai ieri nu aveam tupeul sa sustinem ca e si bine. Era “doar” o greseala, o slabiciune, un pacat.
Acum papei – si noua, tuturor, pacatosi mai mult sau mai putin – ni se cere sa renuntam pana si la asta – la dreptul de a avea repere: asta-i bine, asta nu, asta se cuvine, asta nu. Suntem fortati, cum s-ar spune, sa ne mandrim cu slabiciunile noastre (sa nu le zicem pacate, pentru urechile secularizate), sa ne batem in piept cu ele. Omeneste vorbind, e cat se poate de tentant: de ce sa nu sustin ca tot ce fac e bine, ca viata e si asa complicata fara a o mai complica noi inutil cu ganduri despre slabiciuni si pacate? Ca nu e vina noastra pentru nimic – sunt genele, hormonii, educatia, traumele copilariei, rautatea celor din jur care ma obliga sa reactionez, s.a.m.d. ?
Ei bine, ca pacatos ce ma aflu cu varf si indesat ma simt, totusi, mai bine stiind ca ma pot rezema, la o adica, de cate un pacat. E mult mai obo
