Generalul în rezervă Andrei Kemenici, fost comandant al Unităţii Militare Târgovişte, vorbeşte după 20 de ani despre cele patru zile şi trei nopţi din decembrie 1989, atunci când a avut cuplul prezidenţial în "curtea" proprie.
Convorbirile purtate cu Nicolae Ceauşescu înainte de execuţie pun în lumină un posibil răspuns la enigmele revoluţiei române: evenimentele din decembrie au fost sprijinite de americani, de ruşi şi de unguri.
Chiar şi în ultimele momente, Ceauşescu a crezut că el este singura "cale" pe care trebuie să o urmeze poporul şi că, în lipsa lui, din România va rămâne doar Muntenia de odinioară. În ciuda sugestiilor primite repetat de la Bucureşti de a regiza situaţii pentru a-i lichida pe cei doi, generalul nu a vrut să-şi păteze mâinile cu sânge. Însă teroarea de a avea lângă el "o bombă cu neutroni", ţinută în cel mai mare secret, l-a obligat în mai multe rânduri să ordone împuşcarea soţilor Ceauşescu, în cazul în care se încerca salvarea lor.
Andrei Kemenici vorbeşte despre motivele care l-au determinat să îi captureze pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, despre înverşunarea de atunci şi regretele de acum, despre ciudatul episod al fiolelor cu insulină.
Jurnalul Naţional: O dramă lasă în urmă semne şi răni. După 19 ani, ce vă mai doare?
Andrei Kemenici: Prima şi cea mai mare durere e că nu s-a întâmplat ceea ce am crezut eu că se va întâmpla într-un timp mult mai scurt. Credeam că românii vor trăi mult mai bine, aşa cum merită.
Asta e durerea multor români, dar care sunt rănile dvs. personale după experienţa din decembrie '89?
Am crezut că am făcut ceva deosebit că l-am scos pe Ceauşescu din istorie, când l-am arestat la 22 decembrie la 18:30. Nici azi nu s-a înţeles asta, că Revoluţia română a început la data de 16 la Timişoara şi s-a terminat când Ceauşescu a pătruns
