Mircea Mihăieş: "Bănuiam de multă vreme că liberalii lucrează la statuia lui Traian Băsescu, dar nici chiar aşa!"
Un congres construit exclusiv pe exhibarea urii faţă de preşedinte, un congres monomaniac în care nu s-au auzit decât zăngănitul armelor şi exprimarea plângăcioasă a frustrării e un spectacol pe cât de ridicol, pe atât de bolnăvicios. Victimizarea lui Traian Băsescu înseamnă alte câteva procente adăugate zestrei sale oricum destul de substanţiale.
Liberalii sunt ţinuţi împreună doar de urile împărtăşite. Partid fără doctrină, fără idei, fără vitalitate, el nu promovează, de doi ani, decât atacul rudimentar şi fuduleala despletită. Un partid pe măsura lui Tăriceanu - omul care-a comis crima de-a refuza puterea atunci când baronii partidului nechezau hămesiţi, salivând după osul guvernării. Din acest punct de vedere, perdant nu e doar Tăriceanu, ci şi stăpânul său, Dinu Patriciu. Dacă el n-ar fi afirmat ritos că nu acceptă decât alianţa cu PSD-ul, alta ar fi fost astăzi soarta partidului şi a lui Tăriceanu însuşi.
Pe lângă atacurile anti-băsesciene, sudalmele soldăţeşti şi metaforele de bâlci, congresul s-a ilustrat printr-un singur lucru important: ignorarea de către membrii de partid a lui Dinu Patriciu. Situaţia era de neimaginat în urmă cu câteva luni, când până şi respiraţia cea mai discretă a liberalilor depindea exclusiv de voinţa şi punga oligarhului. Intuiţiile care nu intuiesc nimic ale petropoliticianului s-au manifestat şi de data aceasta în întreaga lor debusolare. Oracolul de la Rompetrol nu pare să fi aflat că între timp au apărut în partid şi alţi oameni putred de bogaţi şi că bătălia se va da între vechii sponsori şi noii îmbogăţiţi. Deocamdată, Antonescu ne-a arătat doar cât e de duplicitar şi tupeist. Deşi sprijinit de direcţia Fenechiu, el a făcut o reverenţă preventivă bătrânilor crocodili liberali.