Semnarea unui acord cu Fondul Monetar International are semnificatia ratarii integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Departe a reprezenta o garantie de independenta, girul Uniunii pentru acord nu face decat sa accentueze statutul de victima a istoriei, la care ne-am intors, scrie Arthur Suciu pe blogul sau.
Rezolvarea crizei mondiale pe seama unor tari ca Romania nu este insa direct imputabila statelor occidentale. Ea arata cat de putin pregatiti am fost sa ne integram, cat de fragila a ramas situatia noastra, cat de putin contam in Europa si in lume. De ce ni se intampla asta? Pentru ca n-am stiut niciodata sa facem lucrurile la timp. La cea mai mica adiere, castelul de carti care este Romania se darama, in primul si in primul rand din vina noastra.
Acordul cu FMI este un instrument de ajutor acordat occidentalilor, pentru iesirea lor din criza si nu o „centura de siguranta” pentru noi. El va conduce la stoparea proiectului de integrare si la reintoarcerea in tranzitie. Este zidul de care se loveste economia emergenta a Romaniei. Caci nu mai poate fi vorba despre asumarea unui proiect de modernizare si reformare a tarii, cata vreme unica preocupare va deveni plata celor 19 sau 20 de miliarde de euro luate ca imprumut. Plata datoriei va deveni, in urmatorii 7 ani, prioritatea Romaniei.
Logica acordului cu FMI, in fapt logica de gandire a tarilor din vestul Europei este aceea de ajutor prin subordonare. Ajutand institutiile private straine, Romania este ajutata sa-si mentina echilibrul economic intern. Pretul este insa reintoarcerea la pozitia umila de dinainte de aderare, la statutul unei tari de mana a doua si, in interior, la filosofia supravietuirii.
Criza economica mondiala risca sa schimbe abordarea relatiilor din Uniunea Europeana si, in mod special, felul in care sunt tratate tarile din estul Europei. Daca extinder
