Doi tineri plini de curaj, care fac parte dintr-o comunitate săracă din Polovragi, şi-au luat viaţa în mâini şi încearcă să-şi depăşească limitele. Unul este singurul afacerist din cătunul Rudărie, iar celălalt - unul dintre cei doi studenţi ai comunităţii de rudari din Polovragi.

În cătunul Rudărie, din comuna gorjeană Polovragi, trăiesc aproximativ 460 de suflete. Unii mai bine, alţii la limita subzistenţei. Unele dintre caracteristicile acestor oameni sunt credinţa în Dumnezeu şi respectul reciproc. Bătrâni şi tineri, rudarii din Polovragi sunt conservatori şi acceptă cu greu ideile noi. Ca să ieşi din tiparele comunităţii, trebuie să ai curajul de a-ţi înfrunta chiar şi familia. Principala îndeletnicire a bărbaţilor din Rudărie este cioplitul lemnului, iar a femeilor - împletitul nuielelor. Coşurile lor nu se mai vând şi abia reuşesc să mai facă rost de o comandă mai mare. Conştienţi că traiul cotidian nu mai poate fi asigurat din practicarea vechilor meserii, Leonard Cărăuşu şi Daniel Şelaru au decis să facă altceva.

Leonard - studentul la Teologie

Are 30 de ani şi a vrut să facă şcoală, conştient de faptul că lumea se schimbă şi nu poate ţine pasul altfel. În adolescenţă a decis să urmeze Seminarul Teologic, pentru ca într-o bună zi să îmbrace haina preoţească. Leonard Cărăuşu nu este căsătorit şi nici nu s-a bucurat de sprijinul familiei sale. Tânărul a urmat vreme de cinci ani cursurile Seminarului Teologic din Vâlcea, după care s-a întors acasă, în cătunul Rudărie. Când şi-a anunţat familia că va urma Facultatea de Teologie din Sibiu, tatăl său i-a zis: „Mai lasă, tată, şcoala asta! Mai stai şi pe acasă. Ce o să faci cu atâta şcoală?“, îşi aminteşte tânărul. „Îmi doresc să devin preot, aş vrea să plec din acest sat, pentru că, după cum bine spune o vorbă, «nu poţi fi profet în satul tău». Am stat cinci ani la Vâlcea şi eram