Cei care şi-au achiziţionat o locuinţă cu ajutorul unui credit imobiliar pe termen lung (30-35 de ani n.r.) ajung să plătească la finele perioadei de rambursare chiar şi de 5 ori mai mult valoarea acesteia, în condiţiile în care, în prezent, preţul locuinţei respective a scăzut aproape la jumătate din valoarea iniţială. De exemplu, o persoană care a luat un credit de 160.000 de euro pentru achiziţionarea unui apartament de 2 camere, va rambursa băncii la final peste 400.000 de euro, locuinţa sa valorând în momentul de faţă mai puţin de 100.000 de euro. În plus, românii trec printr-o perioadă dificilă, îşi pierd slujba de la o zi la alta, multora dintre noi ni s-a redus venitul lunar şi prin urmare capacitatea de rambursare a unui credit mai mare ar putea fi afectată. Ba mai mult, în momentul în care clientul se duce la bancă pentru a discuta ce se poate face când a ajuns în imposibilitatea de plată, acesta se va lovi de restricţiile şi de comisioanele băncii, datoriile lui crescând la orice modificare a planului iniţial de rambursare a creditelor.

Ceea ce uită clienţii de fiecare dată în discuţiile cu reprezentanţii băncilor este că ei pot renegocia clauzele contractuale, iar dacă văd că nu pot ajunge la o înţelegere, aceştia pot recurge chiar şi la abandonarea casei, mai exact, renegocierile se vor discuta cu cheile pe masă. Evident, această situaţie nu va fi una agreată de bănci, ele dorind banii clienţilor şi nu casele lor, atunci bancherii ar putea căuta împreună cu respectivul client o cale de mijloc.

Rău-platnicii dau vina pe criză

''În momentul în care clientul ajunge în imposibilitatea de a-şi mai putea plăti ratele, băncile ar trebui să fie deschise renegocierilor şi ar trebui să susţină un portofoliu de clienţi care îşi plătesc regulat ratele. De asemenea, analiza situaţiei clientului ar trebui să fie făcută cu bună-credinţă ca într-adev