Conştientizarea cauzelor de sistem, şi nu tehnice ale crizei financiare internaţionale, amploarea neaşteptată a acesteia, precum şi consecinţele ei profunde încă neconsumate au creat un val puternic de contestare a însuşi modului de funcţionare a angrenajului financiar mondial, fiind puse cvasigeneralizat în discuţie concepţia şi organizarea acestuia, dacă nu şi unele principii pe care se bazează şi fiinţează. Cuvintele de ordine sunt revizuire, reformare, restructurare, reconcepere. Şi vin din cele mai diferite zone ale angrenajului financiar, de mult globalizat la nivel mondial.
Practic, singure Statele Unite deşi într-o primă fază cele mai lovite de criza financiară au rămas până la venirea noului preşedinte în afara contestării, oficialii americani încercând din răsputeri să respingă presiunile de schimbare şi admiţând doar cosmetizări care corespund ideii fundamentale că sistemul a suferit doar o corecţie şi că e bun în esenţă, trebuind de aceea păstrat ca atare. Poziţia americană nu a fost întâmplătoare şi ar fi o mare surpriză să se schimbe odată cu venirea noului preşedinte, pentru că America a fost cel mai mare beneficiar, în unele privinţe singurul beneficiar, al sistemului financiar internaţional, aşa cum a fost organizat şi cum a funcţionat, ca principal canal de realizare a unor profituri uriaşe din subjugarea economiei reale şi din drenarea câştigurilor celor slabi (fie indivizi, companii sau ţări). Şi tot nu întâmplător, din America au venit până acum şi mesajele care au ţinut-o cu piaţa liberă, libera iniţiativă privată şi comerţul liber, în timp ce aproape toţi ceilalţi consideră că amendamente ar trebui aduse tocmai în acest spaţiu spre a se evita scăparea cailor.
Astfel, contestarea este tout azimut. Cei aflaţi la masa puterilor mondiale precum Germania, Franţa şi, într-o măsură, chiar Marea Britanie care sunt nevoiţi î
