Surpriza cea mare a acestui martie aniversar (Proclamatia de la Timisoara, Scrisoarea celor Sase) este ca Ion Iliescu pretinde, în paginile Jurnalului National, ca ar fi avut intentia sa trimita o scrisoare de protest împotriva dictaturii lui Ceausescu. Deci, acelasi militant care sustine ca nu a fost la curent cu Scrisoarea celor Sase (lucru îndoielnic, cum am mai scris) se împauneaza cu meritul de a fi compus un document pasamite riscant si subversiv, un fel de platforma-program a rupturii cu dictatura bicefala.

Gorbaciovistul de pe malurile Dâmbovitei descopera (fabuleaza?) acum lucruri ascunse sub sapte peceti vreme de doua decenii, inclusiv în lungul dialog purtat cu mine si aparut în 2004 la Editura Enciclopedica, cu prefata acad. Dinu Giurescu, sub titlul Marele soc din finalul unui secol scurt.

Voi examina atent acest document destinat, scrie Ion Iliescu, sa ajunga la Radio Europa Libera prin intermediul lui Virgil Magureanu, conferentiar de socialsim stiintific la Academia „Stefan Gheorghiu“, care urma sa foloseasca relatiile profesorului (tot de la „Stefan Gheorghiu“) Ovidiu Trasnea pentru a scoate din tara asa-zisul protest al directorului Editurii Tehnice, fostul ministru al Tineretului si secretar al CC al PCR însarcinat cu propaganda. Cum Ovidiu Trasnea a murit acum câtiva ani, el nu mai poate depune vreo marturie. Merita amintit, cred eu, ca la vremea respectiva Ovidiu Trasnea fusese de-acum fortat sa se pensioneze, ca urmare a deciziei fiicei sale de a emigra în Israel împreuna cu sotul ei, care avea familia acolo. În vara anului 1988, Ovidiu Trasnea (care mi-a condus lucrarea de doctorat despre Scoala de la Frankfurt la Universitatea din Bucuresti), m-a contactat pentru a ne întâlni în timpul participarii sale la congresul de la Washington al Asociatiei Internationale de Stiinte Politice. Lucru care s-a si întâmplat: am avut o lunga co