Generalul în rezervă Andrei Kemenici, fost comandant al U.M. 01417 Târgovişte, povesteşte despre evenimentele petrecute cu soţii Ceauşescu între 22 şi 25 decembrie 1989, atunci când "răspundea cu capul de ei".
Tentativele de asasinat asupra acestora şi trocul pe care dictatorul ar fi fost dispus să-l facă pentru eliberarea lui sunt puse de generalul Kemenici pe seama unora care "şi-au dat aere că ştiu şi ei ceva" despre Revoluţie.
Jurnalul Naţional: Pentru a promova în astfel de funcţii era nevoie şi de o atitudine vădită pro-partinică. Cum se împăca asta cu răfuielile dvs. personale?
Andrei Kemenici: Eu am înţeles să-mi fac datoria în armata României la cel mai înalt nivel. Şi dacă m-am dus cu oameni la agricultură, la metrou, la Casa Poporului, în mină, i-am lămurit că-şi fac datoria patriotică faţă de ţară şi în felul ăsta am fost şi lăudat. Am înţeles că nu fac asta pentru Ceauşescu.
Când s-a întors pe dos sentimentul ăsta pe care îl aveaţi în '68 vizavi de Ceauşescu?
S-a întors în timp. Eu eram, din '76, comandant de unitate la Târgovişte. Din cauza unor tâmpenii de-ale contrainformatorilor şi ale securiştilor, am fost destituit în '86. Mai fusesem destituit o dată. Eram comandant, colonel cu 10 titluri de unitate de frunte. M-am luptat cu toate forţele astea şi am dovedit că nici eu, nici unitatea nu suntem vinovaţi de ceea ce ne acuzau ei şi m-au pus, tot în acel an, comandantul garnizoanei Târgovişte. Eu am făcut tot ce a trebuit cu profesionalism, iar ei prin metodele folosite m-au lovit, în mod direct, în cariera mea militară. Eu am avut o carieră de excepţie. Nu meritam. Plecam dimineaţa şi veneam seara şi, în loc de recompense, primeam pedepse. Au acţionat împotriva mea într-un mod brutal. Eram colonel şi mă duceam dimineaţa în civil, să nu mă vadă lumea, să stau la coadă la lapte până m